"Ceaiul" de la ora 5

Asa cum stabilisera, Mara se infatisa la ora stabilita in fata biroului Morganei. Era imbracata intr-o rochie simpla, albastra peste care atarna pelerina, destul de larga. ("Ciudat tipul acela de pelerina!") isi zise in sine atunci cand il desoperi in dulap.
Batu la usa, iar aceasta se deschise cu u scartait.
Mara intra.
Nu era nimeni in biroul intunecat.
Morgana intarzia.
Sau nu avea sa se prezinte.
Inchise usa in urma ei si inainta in incapere.
Biroul femeii era un adevarat haos... pergamente, foi, calimare, penite, dosare, clame, creioane, linii, si enumarate alte chestii. Cum s-o fi descurcand nu stia.
Undeva in dreapta se afla un tablou foarte ciudat. Infatisa o draperie de culoarea mustarului.
Niste zgomote ciudate ii atrasera atentia spre stanga. Acolo se afla o colivie daca asa se putea numi cu... doxy?
Cine in deplinatatea facultatilor mintale ar vrea sa-si tina in birou niste creaturi asa de enervante? Zburau, strigau si faceau ca toate cele. Doar nu le considera... animale de casa, nu?
In rest biroul era inconjurat de biblioteci cu carti vechi. Unica fereastra era acoperita de draperii, fapt ce explica intunericul... si totusi in camera exista o sursa de lumina.
Mara se apropie de unicul dulap care se afla langa colivie. Avea usa crapata, iar o luminita palpaia acolo.
Era oare ceea ce credea ea?
Deschise cu grija usa.
Un ceaun mare ocupa 80% din dulap. Un ceaun mare ce emitea o lumina albastru-argintie. Un pensiv.
Mara arunca o privire in spate.
Oare avea timp sa arunce o privire pana venea Morgana?
Lua o gura de aer si baga capul in substanta efemera. Se simti deodata trasa de o forta invizibila... cadea... cadea... cadea... si ajunse pe pamant moale... pe pamant.

Se afla in padurea interzisa. Noaptea.
Facu cativa pasi cautand o Morgana mai tanara dar nu reusi sa gaseasca decat doua persoane.
Un barbat inalt cu parul lung si blond care zambea draceste se afla in compania unei femei cu parul lung si argintiu.
Mara se uita la el ca trasnita. Ce cauta Setsuna Sakuraba in amintirea Morganei? Si cine era acea femeie?
Intrigata Mara se apropie incet fara sa faca nici cel mai mic zgomot, uitand ca este intr-o amintire sau poate cu frica ca Setsuna avea sa-si dea seama chiar si asa.
"Dar Shaye, draga, asta e adevarul. Ai semnat contractul."
Privirea femeii se ingusta.
"Taci! O sa te auda Mara!"
Setsuna ramase drept pe pozitie surasand. Se auzira pasi.
Mara simti ca i se misca ceva in stomac. Femeia aceea... era Shaye intr-adevar? Setsuna avusese o relatie cu ea si ce fel de relatie? Despre ce contract vorbeau? Si despre ce Mara?
Dar inainte ca Marei sa ii treaca prin cap intrebare, vazu si sursa pasilor.
O Mara mai tanara pasi grabita spre cei doi.
"Sis, te rog. Nu pleca!" aceasta i se adresa lui Shaye vazand ca aceasta dadu semne de plecare.
"Am treaba."
Mara mai tanara o privi pe Shaye cum se indeparta.
"Imi pare rau! Iarta-ma!"
"In conditiile astea nu o sa ajungi lider niciodata. Sper sa-ti vina mintile la cap... pana nu e prea tarziu..."
Cu o fluturare de pelerina Shaye disparu, iar Mara se intoarse spre Setsuna.
"Ce e vrut sa zica prin "pana nu e prea tarziu? I se agraveaza boala?"
In acel moment totul incepuse sa devina neclar.
Mara vazu cum o fata se indeparta usor de scena, fara sa fie observata de celelalte 2 persoane.
Mara o urma cateva clipe. Dupa uniforma era o studenta la Hogwarts.

Dar apoi se simti trasa in vartejul amintirilor din pensiv.
Urmatorul lucru pe care il constientiza era faptul ca statea in biroul Morganei cu fata la pensiv. Facu cativa pasi inapoi ingrozita, apoi se intoarse repede ajungand la usa.

Morgana ajunse inapoi la castel cu o mica intarziere si o mare nemultumire, necaz care o facuse sa uite aproape de intalnirea cu Mara.
Trebuia sa revina la atitudinea sfidatoare si sa evite totusi o confruntare directa intre ele. Trase aer adanc in piept, mai intai ca sa se calmeze, apoi din necesitate dupa ce fugi in sus pe numeroasele scari din castel.
Isi netezi hainele cate de cat si isi prinse parul sus,in coada, dupa care scoase dintr-un buzunar al paltonului ochelarii si ii potrivi pe nas. Simtise vraja pusa pe usa biroului decalnsandu-se si isi dadu seama ca Mara tocmai intrase.
Ajunsa in fata biroului astepta cateva minute sperand ca domnisoara Jade va fi destul de nepoliticoasa sa ii umble prin pensiv. Intra doar cand auzi miscare din nou si aproape fu daramata de o Mara putin ravasita.
Ii zambi mirata.
"Imi cer scuze pentru intarziere, dar sper ca nu aveti de gand sa plecati asa de repede."
Trecu pe langa ea si scoase bagheta. Mai multe lucruri se intamplara simultan: toate documentele aruncate pe birou si pe jos incepusera sa zboare prin camera impaturind-se si asezandu-se la locurile lor, biroul se mari considerabil ca spatiu printr-o vraja, astfel incat masa cu scaunele care rasarira din pamant sa aiba destul spatiu,draperiile se trasera deoparte si camera se lumina, iar cusca cu doxy fu acoperita. In tot acest haos dulapul cu pensivul se inchisese fara sa fie observat.
Pe masa aparu un set de ceai din portelan, cu model floral.
"Va rog sa luati loc"o invita Morgana politicos, in timp ce astepta sprijinita de spatarul unui scaun ca musafirul sa se aseze primul.
"Ignorati acele Doxy. Le-am gasit cand am facut curat in birou si m-am gandit ca ar fi interesant sa le arat elevilor inainte sa scap de ele."

This post has been edited by Morgana on Jan 25 2009, 12:01 AM

Mara se opri brusc, cat pe ce sa o rastoarne pe Morgana. Apoi, buimacita se dadu la o parte facandu-i loc acesteia sa intre.
Se uita la ea pret de cateva clipe, vrand parca sa intrevada vreo "smecherie" din partea femeii. Dar totul parea sa fie normal. Asa cum se intelesesera urmau sa ia ceaiul impreuna si sa stea la o discutie amicala... Numai ca ceea ce vazuse ea in pensiv schimba cu totul firul povestei.
Ramase nemiscata, inca nestiind ce sa creada. Era o cursa sau era adevarat?
Curios ca nu reactionase la lumina provocata de pensiv... sau nu-l vazuse? Cum era posibil sa nu observi asa ceva?
Privi cum Morgana facu cescutele de ceai sa observe, ramand la fel de intepenita ca pana atunci.
Chiar daca era o cursa, chiar daca, prin absurd era adevarat, asta nu insemna decat un singurul lucru.
"Tu ma cunosteai de dinainte, nu e asa?"
rosti Mara fara sa schiteze nicio miscare.
"Si totusi negi!" continua ea pe un ton grav.
"De ce?"

Evident! Doar tot teatrul trebuia sa fie evident pentru Mara de la inceput. Trebuia sa ii starneasca curiozitatea fara a amesteca pe altii in treaba asta. Din pacate insa nu dadea semne ca si-ar aminti ceva.
Morgana se aseza pe scaun si isi turna o ceasca de ceai cu miscari lente. Nici o tresarire nu putea fi identificata pe fata ei si totusi mintea ii funtiona la capacitate maxima. Doar Mara nu si-ar sterge de buna voie memoria, nu?
Atunci cum si de ce?
"Ia loc si serveste-te cu ceai cat mai este cald."
Invitatia venea pe un ton obosit. Profesoara vesnic vesela si picata de undeva din luna parca, disparuse undeva in ultimele secunde impreuna cu tonul usor arogant, prefacut care iti dadea mereu impresia ca stie ceva ce tu nu stii.
Ii turna Marei ceai fara sa mai astepte ca aceasta sa ia loc. Contrar banuielilor ei, ceaiul nu era otravit, doar vrajit. O vraja care ar fi ridicat orice alta vraja de stergere a memoriei. O precautie in plus desi nu se astepta sa fie atat de usor.
"Sa vorbim deci."

Mara ramase in picioare, suspicioasa.
Privi cescutele de ceai... cald... si se intreba daca nu erau cumva otravite...
("Nu. Nu sunt otravite. Nu ar face-o astfel incat sa para atat de evident... Sau poate ca tocmai de aceea ar face-o?")
Mara ramase in cumpana. Intr-un final se hotari totusi sa se apropie. Avea multe probleme din cauza asocierii cu devoratorii asa ca nu ar risca sa-si ridice ministerul in cap tocmai acum la inceput...
Se aseza pe scaunul din fata biroului si lua ceasca privind lichidul. Apoi sorbi putin. Si se uita iar la Morgana.
"Nu mi-ai raspuns la intrebare. Inca mai astept."

Privi cum dupa multa sovaiala Mara sorbi din ceai. Deci nu avea sa fie usor. Zambi si tot chipul i se lumina. Un zambet sfidator de parca ar fi castigat cea mai mare batalie a vietii ei. Ochii ii sclipeau. Si totusi nu era decat incantare. O provocare deci? Si inca una grea. Sa ii dea drumul oricine poftea. Oricum o va scoate la capat.
Se ridica de parca ar fi impins-o un arc si facu cativa pasi prin camera.
"Cate iti amintesti despre tine? Si dupa ce ai vazut acolo cate lucruri le mai crezi adevarate? Nu stiu ce si cand s-a intamplat dar voi afla. Doar suntem de aceeasi parte nu?"
Perspectiva misterului o invioarese.

Mara o privi lung observand cat de usor putea ignora o intrebare in ciuda faptului ca ii atrasese atentia ca nu primise inca raspuns la ea si il astepta.
"Scuza-ma ca te dezamagesc, dar eu nu sunt prea credula de felul meu. Vezi tu, tot ce indrugi acolo cum ca ar fi adevarat... alte dovezi nu exista, daca ma intelegi. Asa ca nu-mi permit sa cred orice gogosi construite cu foarte mare grija si atentie. Fapt ce denota ca ma cunosti al naibii de bine. De ce ma cunosti si ce urmaresti? Nu am toata ziua la dispozitie."
Scurt si la obiect, nu?

"De ce tii mortis sa iti spun lucruri pe care nu le vei crede?
Daca te-am provocat pana acum a fost ca sa gasesc indicii despre starea ta actuala. Tot ce ai vazut in pensiv a fost adevarat, Shaye's sis. Si daca tu nu vrei sa-ti descoperi trecutul eu vreau sa aflu de ce l-ai uitat. Asa ca voi continua, cu sau fara tine, investigatiile.
Daca vrei poti sa ma ajuti, daca nu nu imi sta in cale."
Se aseza inapoi pe scaun extrem de vesela. Isi turna ceai, apoi servi din prajiturile care tocmai aparusera pe masa.
"Ceai?"